Te protejezi de diferențele de curs dacă știi cât te expune moneda străină, încerci să încasezi și să plătești în aceeași monedă și negociezi clauze clare în contracte. Nu poți elimina complet riscul, dar îl poți reduce. RevistaFirmelor explică administrarea firmei, iar aici luăm problema pe pași.
Dacă ai un SRL sau un PFA, găsești pe RevistaFirmelor ghiduri despre administrarea unei firme în România, iar riscul valutar este una dintre temele pe care mulți antreprenori le descoperă abia după primele pierderi. Mai bine le pui în plan din timp.
Pasul 1: vezi unde ești expus
Riscul apare când încasările și plățile tale sunt în monede diferite. Dacă vinzi în euro, dar îți plătești salariile, chiria și taxele în lei, orice modificare a cursului îți schimbă marja. Același lucru se întâmplă invers, dacă cumperi marfă în dolari și vinzi în lei.
Fă o listă simplă cu toate sumele în valută: facturi de încasat, facturi de plătit, credite și abonamente. Pune alături data scadenței. Așa vezi cât de mare este suma expusă și în ce perioadă.
Nu uita de sumele care nu apar încă pe facturi, cum sunt comenzile confirmate sau contractele semnate cu livrare ulterioară. Ele nu sunt în contabilitate, dar cursul le va influența la fel. Cu cât lista este mai completă, cu atât decizi mai bine cât din expunere vrei să acoperi și cât accepți să rămână deschis.
Pasul 2: potrivește monedele
Cea mai simplă protecție este acoperirea naturală. Dacă încasezi în euro, încearcă să-ți plătești o parte din furnizori tot în euro. Diferența de curs se compensează, iar tu rămâi expus doar pe suma rămasă neacoperită.
Un cont separat în moneda respectivă te scutește de conversii repetate. Banii intră și ies în aceeași monedă, iar schimbul îl faci doar atunci când ai nevoie de lei, după ce te-ai uitat la comisioane.
Atenție totuși la costuri: nu are sens să ții bani într-o monedă pe care nu o folosești deloc. Păstrează în contul valutar doar ce ai de plătit în aceeași monedă în perioada următoare.
Pasul 3: scrie clar în contract
Contractele pe termen lung pot conține clauze care împart riscul între părți. Câteva variante des folosite:
- un curs de referință fix, stabilit la data facturii;
- o clauză de ajustare a prețului, dacă cursul trece de un prag convenit;
- facturarea în lei, cu prețul calculat la un curs anunțat dinainte;
- un termen de plată mai scurt, ca să scadă perioada de risc.
Discută aceste opțiuni cu clientul sau cu furnizorul înainte de semnare. După ce relația a început, este mult mai greu să schimbi regulile.
Pasul 4: întreabă banca și contabilul
Băncile oferă instrumente de acoperire, cum sunt contractele la termen. Ele au costuri și condiții, așa că cere explicații scrise și compară ofertele înainte să alegi. Contabilul tău te poate lămuri cum se înregistrează diferențele de curs în evidență și ce impact au asupra profitului.
Uneori, ca să reziști la fluctuații, ai nevoie de resurse proprii mai solide. În astfel de cazuri, merită să afli când are sens majorarea capitalului social și cum se face, în loc să te bazezi doar pe credite.
Recomandare practică
Începe cu lista sumelor în valută și cu potrivirea monedelor, apoi treci la clauzele din contracte. Revizuiește situația la fiecare trimestru, pentru că expunerea se schimbă odată cu clienții și cu furnizorii. Pe RevistaFirmelor poți urmări și alte teme de administrare care te ajută să-ți păstrezi marja sub control.
