Capitalul social nu este o sumă blocată în bancă, nu este o taxă și nu măsoară singur soliditatea unei firme. Este o cifră înscrisă în actul constitutiv și în contabilitate, care arată valoarea aporturilor aduse de asociați. În jurul ei circulă cel puțin șase convingeri greșite, iar fiecare poate duce la decizii proaste încă de la înființarea societății.
Cine se pregătește să deschidă o firmă aude aceste idei de la cunoscuți, de pe forumuri sau chiar de la antreprenori cu vechime. Majorare Capital ONRC, site de informare al ADISAF SRL despre capitalul social, le-a adunat și le-a pus față în față cu textele de lege. Șase dintre ele sunt reluate aici, fiecare cu lămurirea ei.
Mitul 1: capitalul social stă blocat în contul firmei
Imaginea este a unui seif în care banii zac neatinși cât trăiește societatea. Realitatea arată altfel. Capitalul social este o cifră din actul constitutiv și din contabilitate, care exprimă valoarea aporturilor. Banii vărsați de asociați intră în contul firmei și pot fi folosiți în activitate: pentru stocuri, salarii, chirii.
Un magazin online aflat la început poate cheltui pe marfă, chiar din prima săptămână, întreaga sumă adusă de asociați. Cifra capitalului social nu se modifică din această cauză, pentru că ea nu descrie soldul contului, ci angajamentul inițial al asociaților.
Mitul 2: un capital mare înseamnă o firmă solidă
Capitalul social arată ce au adus asociații la un moment dat, nu ce a rămas din acel aport. O societate cu un capital impresionant poate avea pierderi care l-au consumat de mult. Invers, o firmă cu un capital modest poate fi sănătoasă, dacă a acumulat profit și își plătește datoriile la timp.
Soliditatea ține de capitalurile proprii, de lichiditate, de profitabilitate și de nivelul datoriilor. De aceea partenerii atenți se uită la bilanț, nu doar la rândul „capital social” dintr-un document de la registru. Un antreprenor care își închipuie că o cifră mare îi deschide singură ușile băncilor va fi dezamăgit la prima cerere de credit.
Mitul 3: banii aduși la majorare sunt bani pierduți
Asociatul care aduce un aport nu face o donație. Primește în schimb părți sociale, iar valoarea adusă intră în capitalurile proprii ale societății. Ce a ieșit din buzunarul lui se regăsește, sub altă formă, în participarea pe care o deține.
Reversul trebuie spus la fel de răspicat: aportul nu este un împrumut și nu poate fi cerut înapoi oricând. Deosebirea contează în momentul în care asociatul hotărăște cum își finanțează firma. Banii dați cu împrumut rămân o datorie a societății față de el. Banii aduși la capital devin ai societății, iar asociatul rămâne cu părțile sociale primite în schimb.
Mitul 4: capitalul social se poate retrage oricând
Convingerea este rudă apropiată cu cea dinainte și la fel de greșită. Scoaterea unei sume din capital înseamnă reducerea capitalului social, adică o procedură formală. O decide adunarea generală, hotărârea se publică în Monitorul Oficial, iar creditorii au drept de opoziție. Reducerea se execută abia după două luni de la publicare.
Rațiunea este protecția celor care au contractat cu firma. Un furnizor care a livrat marfă pe credit trebuie să aibă răgazul de a reacționa atunci când asociații hotărăsc să micșoreze capitalul. Pentru antreprenor, lecția este de planificare: suma trecută la capital se alege cu gândul că va rămâne acolo.
Mitul 5: un SRL se înființează tot cu un leu
Ideea circulă încă, dar nu mai corespunde legii. Din 18 decembrie 2025, Legea nr. 239/2025 cere un capital de cel puțin 500 de lei la SRL-urile noi și de 5.000 de lei atunci când cifra de afaceri netă a exercițiului precedent depășește 400.000 de lei.
Pentru viitorii antreprenori, urmarea este dublă. La înființare, capitalul se stabilește pornind de la pragul actual. Mai târziu, dacă afacerea crește și trece de nivelul prevăzut pentru cifra de afaceri, capitalul trebuie adus la minimul superior. Sfaturile primite de la cei care și-au deschis firma sub regulile vechi se cer, așadar, verificate.
Mitul 6: capitalul social este o taxă
Capitalul social nu se plătește statului. Banii aportați rămân în firmă și lucrează pentru ea. Nu există un impozit pe majorarea capitalului ca atare. Există doar costuri administrative legate de formalități, care nu trebuie confundate cu aportul însuși.
Diferența schimbă felul în care un începător își face bugetul. Suma trecută drept capital nu este o cheltuială de înființare, pierdută din prima zi. Este întâia resursă a afacerii, din care se poate cumpăra echipamentul sau plăti chiria primelor luni.
Trei termeni care lămuresc restul
Multe neînțelegeri dispar odată cu trei noțiuni pe care actele unei societăți le folosesc fără să le explice:
- Capital subscris: suma la care se obligă asociații prin actul constitutiv sau prin hotărârea de majorare.
- Capital vărsat: partea din capitalul subscris care a fost efectiv plătită.
- Valoare nominală: valoarea unei părți sociale; la SRL, părțile sociale sunt egale.
Procentul unui asociat rezultă din numărul de părți sociale deținute, nu din suma pe care își amintește că a adus-o. Iar deosebirea dintre subscris și vărsat explică de ce simpla promisiune a unui aport nu ajunge: angajamentul trebuie urmat de plată.
De unde vin miturile și cum se verifică o informație
Convingerile greșite pornesc, de obicei, de la reguli vechi sau de la amestecul dintre limbajul contabil și cel de zi cu zi. Lista este mai lungă decât cea de aici: pagina cu 12 mituri despre capitalul social le ia pe rând și arată, pentru fiecare, ce prevede legea.
Pentru cei care vor să înțeleagă subiectul de la bază, Majorare Capital ONRC are și cursul „Capitalul social de la zero”, cu zece lecții de 8–15 minute, quiz și teme practice, plus un glosar cu 89 de termeni. Sursele declarate ale site-ului sunt legislatie.just.ro, onrc.ro, anaf.ro și Monitorul Oficial.
Platforma precizează că materialele sale au rol informativ și nu reprezintă consultanță juridică, fiscală sau contabilă. Pentru o situație concretă, cum ar fi stabilirea capitalului la înființare sau o majorare cu mai mulți asociați, Majorare Capital ONRC îndrumă cititorii către un specialist.
